Guvernanţii se bat cu pumnul în piept că asistenţa socială din România nu este o paria şi expun cu mândrie sumele alocate pentru diferite categorii sociale. Sume infime, praf în ochi. Mai marii de la Bucureşti, în tot acest timp, se fac că nu văd că, cu toată înţelepciunea lor, au luat bani tot de la cei săraci. Măsurile de menţinere pe linia de plutire a bugetului de stat luate de aleşii noştri lovesc fără preget în categoriile defavorizate din România. Şi veştile bune se tot întrezăresc la orizont. Cheltuielile cu asistenţa socială, pensiile şi alte beneficii vor scădea cu 0,78 la sută din PIB până în anul 2013, reprezentând 2,08 la sută din PIB, faţă de 2,86 la sută în 2010. Cheltuielile de asistenţă socială, care includ alocaţia de stat pentru copii, indemnizaţia de creştere a copilului, venitul minim garantat, ajutoarele de încălzire, indemnizaţiile pentru persoanele cu handicap şi bugetul complementar pentru aceste persoane, se preconizează a fi diminuate de la 1,77 la sută la 1,41 la sută din PIB. Cheltuielile cu pensiile vor înregistra, de asemenea, o scădere, de la 1,08 la sută din PIB în 2010, la 0,67 la sută în 2013.
Ponderea sumelor care ajung la familiile cu venituri mici a scăzut de la circa 48 la sută în 2005 la 43 la sută în 2009. Şi asta, în timp ce România face parte din statele în care adulţii cu dizabilităţi au cea mai mică rată de ocupare.
Aleşii naţiunii ne flutură în faţă faptul că sunt preocupaţi de starea naţiunii, în special de asistaţii social, ascunzându-se după cifre. Ne spun că prestaţiile sociale au crescut de la 1,4 la sută din PIB în 2005 la 2,86 la sută în 2010, dar nu iau în considerare faptul că această creştere nu are cum să conducă la o îmbunătăţire simţitoare a indicatorilor calităţii vieţii. Din contră, nu are chiar nici un efect, pentru că au crescut preţurile, taxele şi cheltuielile cu utilităţile.
În timp ce înşiră sumedenie de cifre, legate de bunăstarea asistaţilor social, guvernanţii noştri fac urechea şută la plângerile persoanelor aflate în situaţii de risc, găsind de cuviinţă să limiteze veniturile acolo unde şi aşa sunt extrem de mici, în loc să găsească alte soluţii viabile de a creşte încasările la bugetul de stat şi a relansa economia. Şi în final, pentru iresponsabilitatea manifestată, din nou, tot noi vom plăti. Nota de plată a acestor politici neadecvate o vom suporta cu toţii, de la patroni, salariaţi, la agricultori, pensionari şi persoane cu handicap, prin scăderea puterii de cumpărare ca urmare a majorării lichidităţilor pentru consum. Pentru că banii, redistribuiţi de Guvern spre consum prin salarii şi pensii, nu aduc fericire, ci inflaţie!